Cult

 

CULT ar trebui să fie străduinţa devenită formă de a face ca ceva ce nu poate fi înţeles pământeşte să devină oarecum perceptibil simţurilor pământeşti.

Ar trebui să fie străduinţa devenită formă, însă, din păcate, încă nu este aşa, căci, altfel, multe lucruri ar trebui să aibă cu totul alte forme, dacă ele ar fi rezultat din străduinţa însăşi. Calea dreaptă pentru acest lucru cere tocmai ca formele exterioare să rezulte, izbucnind din adâncul nostru. Însă tot ceea ce vedem noi astăzi este o construcţie intelectuală, în care abia după aceea urmează să fie presate percepţiile intuitive. Astfel, se merge pe drumul invers, pe care putem la fel de bine să-l numim şi drumul pe dos sau greşit, care nu poate fi niciodată cu adevărat viu în sine.

Prin aceasta multe lucruri devin grosolane sau inoportune, lucruri care într-o altă formă s-ar apropia mai mult de voinţa propriu-zisă, cu care numai atunci se poate lega efectul convingător.

Atât de multe lucruri bine intenţionate trebuie să dezguste, în loc să convingă, fiindcă nu a fost încă găsită forma corectă pentru acestea, formă pe care intelectul nu o poate da niciodată pentru ceva ce nu poate fi înţeles pământeşte!

Aşa este şi în biserici. Construcţia intelectuală, orientată către influenţa pământească, este mult prea evidentă şi multe lucruri bune nu reuşesc să impresioneze, fiindcă au un efect nefiresc.

În schimb, numai ceea ce nu corespunde Legilor Creaţiei poate avea un efect nefiresc. Tocmai asemenea lucruri există însă într-o mare măsură în cultele actuale, unde, pur şi simplu, tot ceea ce se opune Legilor naturale ale Creaţiei este învăluit într-un întuneric misterios.

Dar tocmai prin faptul că în asemenea chestiuni, în mod inconştient, oamenii nu vorbesc niciodată despre o lumină misterioasă, ci întotdeauna numai despre un întuneric misterios, ei nimeresc bine, căci Lumina nu cunoaşte învăluire, aşadar, nici misticism, ce nu ar avea voie să aibă vreun loc în Creaţia care s-a născut din Voinţa desăvârşită a lui Dumnezeu şi care lucrează automat, potrivit unui ritm de nestrămutat. Nimic nu este mai clar în ţeserea sa decât tocmai Creaţia, care este Lucrarea lui Dumnezeu!

În aceasta se află secretul succesului şi al trăiniciei sau al prăbuşirii. Acolo unde se clădeşte pe aceste Legi vii ale Creaţiei, ele ajută, aduc succes şi, de asemenea, trăinicie. Însă acolo
unde aceste Legi nu sunt respectate, fie din ignoranţă, fie din încăpăţânare, prăbuşirea trebuie negreşit să urmeze după un timp mai lung sau mai scurt, căci acest lucru nu se poate menţine timp îndelungat, deoarece nu stă pe o bază fermă, stabilă.

De aceea, multe dintre lucrările omului sunt trecătoare, ceea ce nu ar trebui să fie aşa. Aici sunt incluse cultele de diferite feluri, care trebuie să sufere schimbări permanente pentru a nu se nărui complet.

În cel mai simplu şi mai clar mod, Fiul lui Dumnezeu a dat oamenilor de pe Pământ în Cuvântul Său drumul drept pe care ei să-şi ducă viaţa pe Pământ în conformitate cu această ţesere a Creaţiei, astfel încât, prin Legile lui Dumnezeu care se manifestă în ţeserea Creaţiei, să fie ajutaţi, susţinuţi şi ridicaţi spre Înălţimi Luminoase pentru a obţine pace şi bucurie pe Pământ.

Din păcate însă, bisericile nu au urmat drumul spre mântuirea şi înălţarea oamenilor, care le fusese explicat şi dat foarte exact de către Însuşi Fiul lui Dumnezeu, ci ele au mai adăugat Învăţăturii Sale multe lucruri din propria lor gândire, provocând cu aceasta, în mod firesc, confuzie, care a trebuit să ducă la sciziuni, pentru că acest lucru nu corespundea Legilor Creaţiei şi de aceea, oricât de ciudat ar suna, este şi împotriva Învăţăturii clare a Fiului lui Dumnezeu, după care ei se numesc totuşi creştini.

Aşa este, de exemplu, şi cultul Mariei la creştinii papali. A spus vreodată Iisus, Care i-a învăţat totul pe oameni, cum să gândească şi să acţioneze, ba chiar şi cum să vorbească şi să se roage pentru a face ceea ce este corect, ceea ce stă în Voinţa lui Dumnezeu, măcar un singur cuvânt în acest sens? Nu, El nu a spus acest lucru! Şi aceasta este o dovadă că nici nu a vrut acest lucru, că nu trebuia să fie aşa!

Există chiar şi afirmaţii ale Lui care dovedesc contrariul a ceea ce presupune cultul Mariei.

Şi creştinii doresc totuşi să se orienteze în purtare sinceră numai după Christos, altfel ei nu ar fi creştini.

Dacă chiar mai mult a fost adăugat acum de către oameni, iar bisericile papale procedează altfel decât i-a învăţat Christos, este o dovadă că această biserică are îndrăzneala să se plaseze deasupra Fiului lui Dumnezeu, căci ea caută să îmbunătăţească Cuvintele Lui, instituind acte pe care Fiul lui Dumnezeu nu le-a vrut, fiindcă altfel, El i-ar fi învăţat, fără îndoială, şi aceste lucruri, după tot ceea ce a dat El oamenilor.

Desigur, există o Regină a Cerurilor, Care, conform noţiunilor pământeşti, ar putea fi numită şi Mamă Primordială şi Care are totuşi cea mai pură virginitate. Ea se află însă din veşnicie în Cele mai de Sus Înălţimi şi nu a fost niciodată întrupată pe Pământ!

Şi Ea este, de asemenea, Cea a Cărei imagine de radiaţie, dar nu Ea Însăşi în realitate, poate fi “văzută” sau “percepută intuitiv” din când în când de către oameni profund mişcaţi. Prin Ea vin adesea şi ajutoare accelerate, numite minuni.

Însă o întrezărire adevărată, personală a acestei Regine Primordiale nu îi este niciodată posibilă nici chiar celui mai matur spirit omenesc, deoarece, în conformitate cu Legile inflexibile ale Creaţiei, fiecare specie este întotdeauna capabilă să vadă numai specia de acelaşi fel. Astfel, ochiul pământesc poate vedea numai ceea ce este pământesc, ochiul material-fin numai ceea ce este material-fin, ochiul spiritual numai ceea ce este spiritual şi aşa mai departe.

Şi, întrucât spiritul omenesc poate vedea numai ceea ce este spiritual, de unde el însuşi a provenit, el nu este capabil, în realitate, nici să o întrezărească pe Regina Primordială, Care este o specie mult mai înaltă. Însă dacă cineva este vreodată binecuvântat în această privinţă, el poate să zărească numai imaginea Ei spirituală de radiaţie. Aceasta apare însă atât de vie şi poate să fie atât de puternică în radiaţia sa, încât produce minuni acolo unde găseşte terenul pregătit pentru acest lucru, care este oferit printr-o credinţă de nezdruncinat sau printr-o emoţie profundă în suferinţă sau bucurie.

Acest lucru se găseşte în activitatea Creaţiei, care provine din Voinţa desăvârşită a lui Dumnezeu şi este purtată de Aceasta. În această activitate se găsesc, de asemenea, toate ajutoarele pentru oameni de la început şi până în vecii vecilor, dacă ei înşişi nu le părăsesc în pretenţia lor de a şti mai bine.

În Creaţie acţionează Dumnezeu, căci aceasta este Lucrarea Sa desăvârşită. Şi tocmai datorită acestei desăvârşiri, naşterea pământească a Fiului lui Dumnezeu a trebuit să fie precedată de o procreare pământească. Cine susţine contrariul se îndoieşte de desăvârşirea Lucrărilor lui Dumnezeu şi astfel şi de Desăvârşirea lui Dumnezeu Însuşi, din a Cărui Voinţă a luat naştere Creaţia.

O concepere imaculată este o concepere în cea mai pură iubire, care stă în opoziţie cu o concepere în poftă păcătoasă! Însă nici o naştere pământească fără procreare.

Dacă o concepere pământească, aşadar, o procreare pământească, nu ar putea fi imaculată, atunci fiecare maternitate ar trebui considerată drept o înjosire!

Prin Creaţie, Dumnezeu vorbeşte, de asemenea, şi Îşi arată clar Voinţa Sa.

A recunoaşte această Voinţă este datoria omului. Iar Fiul lui Dumnezeu a arătat în Cuvântul Său Sfânt drumul corect în acest scop, fiindcă oamenii nu se străduiau în acest sens, încurcându-se astfel tot mai mult în Legile automate ale Creaţiei.

Această ţesere inflexibilă a Creaţiei trebuia cu timpul să distrugă oamenii datorită ignoranţei lor şi a folosirii ei greşite în vreme ce ea înalţă mult omenirea, dacă aceasta trăieşte corect, în conformitate cu Voinţa lui Dumnezeu.

Răsplată şi pedeapsă pentru oameni se află în ţeserea Creaţiei, care este condusă fără încetare şi invariabil de Însăşi Voinţa lui Dumnezeu. În aceasta se află, de asemenea, repudierea sau mântuirea! Acest lucru este implacabil şi drept, întotdeauna obiectiv, fără a fi arbitrar.

În aceasta se află nespusa Măreţie a lui Dumnezeu, Iubirea şi Dreptatea Sa. Aşadar, în Lucrarea Sa, pe care a lăsat-o drept locuinţă şi patrie omului şi multor altor fiinţe.

A sosit acum timpul ca oamenii să trebuiască să dobândească cunoaşterea acesteia pentru a ajunge cu toată convingerea la recunoaşterea Activităţii lui Dumnezeu, care este exprimată în Lucrarea Sa!

Atunci fiecare pământean va sta cu totul ferm aici, pe Pământ, cu cea mai bucuroasă voinţă de a munci şi privind cu cea mai mare recunoştinţă spre Dumnezeu, pentru că recunoaşterea îl leagă pentru totdeauna prin cunoaştere!

Pentru a mijloci oamenilor o asemenea cunoaştere, care le dă o convingere clară şi inteligibilă despre Activitatea lui Dumnezeu în Dreptatea şi Iubirea Sa, eu am scris lucrarea “În Lumina Adevărului”, care nu lasă nici o lacună, conţine răspunsul la fiecare întrebare şi arată clar oamenilor cât de minunate sunt căile din Creaţie pe care le poartă mulţi slujitori ai Voinţei Sale.

Sfânt însă este numai Dumnezeu!